| Cornelia_Neagu | Data: Marţi, 2020-06-02, 5:05 PM | Mesaj # 1 |
|
Maior
Grup: Moderatori
Mesaje: 94
Reputaţie: 0
Status: Neconectat
| Producerea și percepția sunetelor
(abordare interdisciplinară – Biologie: sistemul auditiv)
Studiati rubrica ,, Observ,, pag.129
Transcrieti in caiete si retineti :
Sunetele sunt oscilații mecanice ale mediilor elastice percepute de organul auditiv datorită variațiilor presiunii aerului. Principalele surse sonore sunt: coarda elastică, tubul sonor, lamela elastică și membrana elastică. Frecvența de oscilație a acestora determină
frecvența sunetului produs. Exemplu de sursele sonore: corzile elastice (chitară), tuburile sonore (orgă), membrana elastică (difuzor), lamela elastică (drambă).
• Sursele sonore produc sunete dacă există oscilații ale mediului elastic. Corzile de la chitară sunt „ciupite“ pentru a intra in oscilație, prin tuburile de la orgă se suflă aer care oscilează in interiorul tubului, membrana difuzorului este pusă in oscilație prin intermediul unui dispozitiv
electromagnetic fixat de ea, iar lamela elastică de la drambă este pusă in oscilație cu ajutorul unui deget.
• Urechea umană percepe, in general, sunete cu frecvențe cuprinse in intervalul
20 Hz – 20 kHz. Sunetele cu frecvențe mai mici de 20 Hz sunt cunoscute sub numele de
infrasunete, iar cele cu frecvențe mai mari de 20 kHz, ultrasunete.
• Urechea umană este un sistem auditiv complex, care are rolul de a inregistra variațiile
de presiune ale aerului datorate sunetului și de a le transmite sistemului nervos central.
Urechea umană are trei părți componente: urechea externă, urechea medie și urechea
internă (imaginea 9). Rolul principal al urechii externe este de a recepționa sunetele
prin intemediul unei membrane elastice numite timpan. Acesta transmite vibrația elementelor
ce formează urechea medie (trei sisteme osoase de mici dimensiuni – ciocanul,
nicovala și scărița, aflate intr‑o incintă plină cu aer). Urechea internă are două roluri
importante – cel al unui traductor de poziție și mișcare, asigurand echilibrul mecanic
al omului, și cel de a transforma oscilațiile mecanice in semnale nervoase care ajung
la creier.
• Coardele vocale constituie sistemul fizic prin care omul poate produce sunete. Vibrațiile
coardelor vocale sunt produse de acțiunea aerului expirat. Amplitudinea și frecvența
vibrațiilor depinde, in general, de viteza aerului și de caracteristicile elastice ale coardelor.
Vibrațiile coardelor sunt mai ample in plan vertical (3 – 4 mm) decat in cel orizontal
(0,2 – 0,5 mm). Aerul este deci expulzat in fluxuri ce produc variații ample și bruște ale
presiunii aerului, se transmit in atmosferă și sunt percepute ca sunete. In imaginea 10
este ilustrată schematic poziția coardelor vocale.
Caracteristicilor sunetului sunt:
1. frecvența sunetului (inaltimea sunetului) Pentru a produce sunete diferite ca inălțime (frecvențe diferite) trebuie modificate caracteristicile sursei sonore sau modul de oscilație al acesteia. La chitară, se modifică lungimea corzii; acest lucru se face prin presarea corzii cu
degetul, in zone diferite. Pe de altă parte, chitara are mai multe tipuri de corzi, care au constante de elasticitate diferite și produc sunete cu frecvențe diferite. Orga are un număr semnificativ de tuburi de lungimi diferite, in care coloanele de aer produc sunete de anumite frecvențe Modificand frecvența, sunetul produs va avea inălțimi diferite. Cu cat frecvența este mai mare, cu atat sunetul va fi mai inalt.
2. Tăria sunetului.
Sunetele se pot auzi mai tare sau mai incet, prin modificarea amplitudinii de oscilație a
mediului respectiv. De exemplu, corzile chitarei pot fi puse in oscilație prin deplasarea
mai mult sau mai puțin a acestora in raport cu poziția corzii in repaus. Dacă deplasarea
este mai mare, sunetul auzit este mai puternic. Tăria sunetului este cu atat mai mare cu
cat amplitudinea oscilațiilor care produc sunetul este mai mare. Tăria sunetului este cu atat mai mare cu cat amplitudinea oscilațiilor care produc sunetul este mai mare.
-Intensitatea sunetului – este o altă caracteristică a sunetului care se simte prin variații ale intensitățiiacestuia; cu cat se aude mai intens cu atat se simt mai mult variațiile de presiune ale aerului.
Oscilațiile transversale ale corzii elastice produc sunete. Cu cat coarda este mai tensionată,
cu atat va oscila cu o frecvență mai mare și va produce un sunet mai inalt. Deci
frecvența de oscilație a corzii este direct legată de frecvența sunetului produs.
Modificarea frecvenței de oscilație a corzii se poate face și prin modificarea lungimii
corzii (cazul chitarei sau al viorii; prin presarea corzilor elastice cu degetele, in puncte
diferite, se obțin de fapt corzi elastice de lungimi diferite). Intr‑o coardă elastică a unui
instrument muzical se formează un tip de unde mecanice numite unde staționare, care
determină un mod anume de oscilație a corzii, in funcție de proprietățile elastice și de lungimea acesteia. Unda staționară ce apare intr-o coardă fixată la capete are forma unor fuse succesive, identice, Lungimea unui fus este jumătate din lungimea de undă a undei staționare și reprezintă distanța parcursă de sunet in jumătate din perioada de oscilație. In funcție de tensiunea din coardă, lungimea și masa acesteia și de frecvența sursei care produce
oscilațiile in coardă, unda staționară poate avea forma unuia sau a mai multor fuse. (Imaginea 7 pag.131)
|
| |
| |
