| Mirela_Stoica | Data: Vineri, 2020-05-15, 10:49 AM | Mesaj # 1 |
|
Locotenent colonel
Grup: Moderatori
Mesaje: 102
Reputaţie: 0
Status: Neconectat
| Folosim verbele modale "must have", "can't have" și "might have" pentru a face supoziții sau deducții referitoare la o acțiune din trecut despre care considerăm că a avut loc cu siguranță, că sigur nu a avut loc sau că este posibil să fi avut loc, bazându-ne pe prezența sau pe absența cunoștințelor, informațiilor sau dovezilor.
Folosim "must have", "can't have" și "might have" în același mod ca prezentul perfect - acțiunea pe care o descriem s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat în trecut și este încă adevărată în prezent.
"must have": gândim că acțiunea a avut loc cu siguranță
"She must have left the house by now; it’s nearly 11 o'clock."
De obicei, ea pleacă de acasă înainte de ora 11, deci deduc că sigur a plecat de acasă.
"can't have": gândim că acțiunea sigur nu a avut loc (opusul lui "must have").
"She can’t have left the house yet because her car is still outside."
De obicei, ea pleacă cu mașina, deci deduc că sigur nu a plecat de acasă pentru că mașina ei este în fața casei (opusul lui "must have").
"might have": gândim că este posibil ca acțiunea să se fi întâmplat, dar nu știm sigur.
"She might have gone to the shops."
Este posibil ca ea să se fi dus la magazine, dar este, de asemenea, posibil ca ea să se fi dus în altă parte.
Folosim "must have", "can't have" și "might have" alături de participiul trecut al verbului principal:
subiect + "must have" + participiul trecut
subiect + "can't have" + participiul trecut
subiect + "might (not) have" + participiul trecut
Ca tema rezolvati ex.4 de la pag.105.
Spor la lucru!
|
| |
| |
